Ce sa fac cu viata mea cand mi-am ratat o parte din ea?

Ce sa fac cu viata mea, este o intrebare cu care m-am confruntat ca terapeut de-a lungul anilor. Cand tratezi oameni in varsta, inevitabil vii in contact si cu problemele lor. Paradoxal este ca aceste probleme, sunt prezente pe tot parcursul vietii.

Din pacate tinerii nu sunt educati si nici interesati sa le gaseasca un raspuns ce sa le foloseasca, din timp. Si asta din cauza educatiei primite. De abia la batranete, invariabil, se lovesc de ce nu s-au preocupat toata viata, desi era in sarcina lor. Propria lor viata.

Educatia primita de la parinti, scoala si societate, reprezinta cea mai mare problema. Iti ofera viziunea unei modalitati de a trai, pe principiul:

„Traieste si tu asa cum am facut si noi”

Raspunsul la intrebarea „ce sa fac cu viata mea”, este unul vag si se bazeaza mai mult pe puterea exemplului. Iar exemplul primit, de cele mai multe ori nu este cel mai potrivit.

Ce ai sa citesti in continuare, reprezinta o sinteza a unor fapte reale la care am asistat ca terapeut. Pe scurt, reprezinta sfarsitul unor oameni obisnuiti, dar care au crezut ca au realizat ceva in viata lor.

Concluzia lor te priveste direct si personal.

Acesta este si motivul pentru care iti ofer cateva momente de reflexie, sper ca si pentru viitor.

Ce sa fac cu viata mea cand ceasul ticaie fara oprire

Cu ochii incetosati, privea intr-un colt al camerei. Nu era lamurit daca era ceva acolo, dar simtea o nevoie coplesitoare de a privi in acel punct. Parca ceva ii dadea un sentiment de siguranta ca totul va fi bine.

Ascultand cum ceasul de perete ticaia, prin minte i se derulau amintirile unei vieti, care parca nici nu-i apartinuse. Trecuse ca prin vis. Daca pana acum avea indoieli in privinta asta, acum totul devenise certitudine.

Desi trecuse mult timp de atunci, ziua pensionarii era inca vie in memoria lui.

Inconjurat de colegi, prieteni apropiati, isi lua la revedere, de la cei ce-i statusera o buna bucata de vreme alaturi. Au trecut impreuna prin multe momente dificile, inerente activitatii in care fusese implicat.

„Ce sa fac cu viata mea” era o intrebare la al carei raspuns nu prea avusese timp sa se gandesca. Era foarte ocupat si in plus il facea sa se simta neserios. Nu era o intrebare demna de responsabilitatea lui, cand avea atatea pe cap.

Apoi vremea a trecut destul de repede. Singuratatea a devenit singurul lui companion de nadejde, in zilele ce au urmat.

Asta i-a dat timp sa gandeasca … de abia acum, in ultima parte a vietii.

Intr-o buna zi, s-a trezit cu sentimentul unei vieti neimplinite, desi avusese o functie importanta. Pentru a ajunge acolo, s-a neglijat pe sine si de multe ori si pe familia sa.

Ce sa fac cu viata mea, cand timpul meu a trecut doar in folosul altora?

Singur si parasit de toti, intr-un final, si-a dat seama ca timpul vietii lui l-a folosit pentru a face mereu altceva, pentru altcineva. Pentru el si cei dragi lui, ramanea mereu prea putin timp.

De fapt asa si-a si indepartat familia. Si-a sacrificat-o pe altarul implicarii intr-o activitate ce nu avea legatura cu scopul real al vietii sale.

Totul doar pentru un salariu si o recunoastere trecatoare, sub forma unei batai pe umar.

Se gandi de abia acum, ca s-au priceput altii sa-l faca sa alerge pentru ei.

Se pricepusera folosind in acest scop, singura viziune de viata cunoscuta. Viziune impartasita mai intai de parintii lui, apoi de scoala ce a urmat-o. Apoi mediul profesional nu a facut decat sa o cimenteze pentru toata viata sa.

De abia acum, incepea sa vada. Acum stia ce are de facut. Valul i se ridicase de pe minte si ochi. Cum de nu s-a preocupat sa gaseasca raspunsul la intrebarea

CE SA FAC CU VIATA MEA?

Cum de si-a permis sa se abandoneze in asemenea masura incat altii sa-i conduca viata, sa gandeasca pentru el, in propriul lor folos? Educatia primita sa fie oare de vina?

Sentimentul de revolta interioara, a facut ca un pic de energie sa mai palpaie in corpul lui bolnav si batran. Mintea a inceput febril sa caute solutii la ceea ce deja credea ca este pierdut.

Mai avea o sansa ca sa nu plece din lumea asta cu sentimentul irosirii propriei vieti? Simtea acum sentimentul dureros al unui “om viu” si anume: irosirea propriei vieti.

Un alt sentiment chinuitor, poate chiar mai puternic decat primul, il lovi “Era mult prea tarziu”.

O idee il strabatu ca un fior din cap pana in picioare.

“A avut si el o viata, ce a facut oare cu ea?”.

Ce a facut el relevant pentru sine in fiecare zi, ca aceste sentimente sa nu-l mai tortureze acum?

Raspunsul ii veni fara nici un efort

“Nimic”

dupa care aluneca in abis… Doar ceasul mai continua sa ticaie, pentru altii …

Viata reala vs povesti cu zana maseluta si final fericit

Stiu ca nu-ti place subiectul. Te-ai obisnuit sa citesti toate prostiile cu final fericit, doar ca sa mai uiti de necazurile tale.

Eu in schimb, ti-am scris sa-ti foloseasca, nu sa-ti placa.

Asta este o alta caracteristica a scolii Reiki Do: nu-ti vindem gogosi.

Un adevar sub forma de revelatie pentru tine:

Nu exista solutii minune pentru tine, atata timp cat tu esti absent din propria ta viata.

Multi isi fac problemele de viata sau de sanatate, pachet legat cu funda frumoasa. Apoi fug repede cu el la doctor, terapeut, sa defaca ei pachetul si sa gasesca ei solutii in locul lor. In timpul asta ei fug in continuare sa rezolve alte probleme, nu pe ale lor.

Daca nu rezolva mare lucru asa, arunca pachetul in sus, doar doar o sa-l prinda cineva. Culmea este ca ei au invatat ca e de datoria altuia sa le rezolve problemele. Asta in timp ce ei sunt spectatori la propria viata. Acela va suferi, se va martiriza doar ca sa le rezolve lor treaba. Este hilar ce cred ei, in timp ce rezultatul invariabil ii duce la experienta descrisa mai sus.

Pe acestia ii va preocupa prea tarziu raspunsul la intrebarea: ce sa fac cu viata mea, incepand chiar de azi?

Cum functioneaza legatura cu Energia Reiki o cale de urmat din mai multe posibile

Odata ce ai primit initierea in Reiki, ai sa fii preocupat de intarirea legaturii cu Sursa Reiki, pentru a deveni mai eficient. In acest proces, ai sa incerci sa te cunosti mai bine, confruntandu-te cu aspecte reale din viata ta. Rezultatul va fi ca pe zi ce trece devii un pic mai bun decat in ziua precedenta. Acest proces iti va usura gasirea raspunsului la intrebarea: ce sa fac cu viata mea?

Aceasta este una din caile posibile de urmat, conform unei metode predata la cursuri Reiki. Nu te astepta sa devii expert peste noapte.

Abilitatea o primesti imediat si fara efort. Dar efortul tau va consta in slefuirea abilitatii primite pentru a-ti fi atat tie, cat si altora de ajutor.

In acest efort eu te voi asista.

Tine cont: Vei primi asistenta din Dimensiunea Inalta si din partea mea, pentru ca tu sa-ti rezolvi problemele.

Ajutorul real ce ti-l vei putea oferi fiind astfel asistat, va fi sub forma ridicarii nivelului de constiinta.

Acesta este si scopul fundamental al metodei predate de mine, prin scoala Reiki Do. In acest fel ai sa poti sa-ti raspunzi si singur la intrebarea:

„Ce sa fac cu viata mea, incepand chiar de acum”

De undeva in schimb va trebui sa incepi si asta pentru ca ceasul ticaie pentru toti. Deci si pentru tine … tic …tac…

Acum este randul tau: care va fi primul tau pas incepand chiar de azi?

ps: daca tu crezi ca asta va da de gandit si prietenilor tai, da SHARE si LIKE pentru a citi si ei.

Fii sociabil, trimite mai departe!

Un gand pentru “Ce sa fac cu viata mea cand mi-am ratat o parte din ea?

  1. Este interesant și aveți dreptate. Mama spunea : ,,cruță sacul de la gură, nu când ai ajuns la fundul sacului „. Adevărat că educația nu o primim nici de la părinți nici de la profesori, nici de la lume, dar întâmplător se ivesc pe calea vieții, mâini care poartă potirul cu secretul care este sădit în inima noastră, doar că trebuie dezvelit de aburul misterului, care nu -i deloc greu de înlăturat. Apreciez detaliile despre acest curs care l-am descoperit singur cu aproximativ 7 ani în urmă. Există un impuls, un șoc, o decizie care te ridică din mocirla nepăsării, aducând conștiința curată, de a lepăda nimicurile alegând libertatea, la care nu mai are acces nimeni să ți – o manipuleze. Este spre binele întregii societăți, o conștiință nepătată .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*